CMI Dr. Arina Vinereanu
Programari: (+) 4 021 4104093
Parodontologie
Boala parodontală reprezintă principala cauză a pierderii dinților aparent sănătoși. Parodontologia este acea ramură a medicinei dentare care se ocupă de sănătatea țesuturilor de susținere, adică de osul alveolar, gingie și sistemul de ligamente care fixează dinții acolo unde cu toții ne dorim să îi păstrăm pentru cât mai multă vreme.
Cu o etiologie multifactorială, adică având atât cauze genetice cât și locale (depozite de placă dentară bacteriană și tartru) sau generale (parodontopatia de cauză hormonală din timpul sarcinii sau unele boli generale, de exemplu diabetul zaharat), boala parodontală odată instalată poate fi dificil de controlat.
Scopul tratamentelor parodontale este acela de a încetini cât mai mult evoluția bolii, iar pentru o eficiență cât mai bună este de dorit ca profilaxia să înceapă încă dinainte de apariția primelor semne de afectare parodontală. Cel mai bun început este igienizarea profesională periodică (prin detartraj și periaj profesional) efectuată la intervale regulate. În mod obișnuit, aceste intervale sunt de cca 6 luni, dar medicul este cel care va stabili, în urma consultației, periodicitatea cea mai potrivită pentru fiecare pacient. În situații mai complexe, tratamentele parodontale pot fi chiar chirurgicale. Alteori, cu scopul de a reduce condițiile de retenționare a resturilor alimentare, planul de tratament parodontal poate conține o etapa ortodontică de “îndreptare” a dinților înghesuiți la nivelul cărora placa dentară și tartrul se depun cu mult mai multă usurință. Nu în ultimul rând, tratamentele parodontale se pot însoți de tratamente protetice. Acestea pot înlocui dinții deja pierduți sau pot ajuta la imobilizarea dinților restanți, făcându-i mai rezistenți la solicitări și prelungindu-le durata de viață.
Tratamentul bolii parodontale poate avea și componente medicamentoase, fie de biostimulare a tesuturilor afectate, fie de combatere a infecției cu ajutorul antibioticelor. Este important de știut că stabilirea indicației de administrare a antibioticului este atribuția medicului, ca și identificarea acelui antibiotic care ar putea fi eficient într-o anumită situație clinică. Auto-adiministrarea de antibiotice de către pacient, pe baza informațiilor obținute pe diferite căi (media, discuții cu alți pacienți, internet etc.) este complet contraindicată.