Ghidul părinților
Ce ar trebui să știu despre dinții copilului meu?
Etapele tratamentului sunt realizate de către medici specializați în diferitele ramuri ale stomatologiei, astfel încât rezultatul final al tratamentului să fie cât mai aproape de optim.
Măseaua care apare în jurul vârstei de 6 ani în spatele ultimului dinte de lapte este molarul prim permanent (molarul de 6 ani). Faptul că erupția molarului de 6 ani nu este precedată de pierderea unui dinte temporar face ca acesta să fie frecvent confundat de părinți cu un dinte de lapte și ignorat în consecință.
Molarul de 6 ani are un rol esențial în dezvoltarea ulterioară a aparatului dento-maxilar și în funcționalitatea acestuia. De aceea este esențial să-l protejăm de carii încă de la apariția lui în gură.
Periajul trebuie început odată cu apariția primului dinte temporar în cavitatea bucală (în jurul varstei de 6 luni). Mijloacele de igienă se vor adapta etapei de dezvoltare a dentiției, începând cu comprese sterile înmuiate în apă sau soluții slab antiseptice (ceai de musețel), continuând cu peria de dinți fără pastă, apoi cu pastă destinată copiilor, dar în cantitate foarte mică, pentru ca odată cu apariția primului dinte permanent (molarul de 6 ani) să se treacă la pastele fluorurate pentru adulți.
Acestea din urma au un conținut mai mare de fluor, ceea ce crește efectul anticarie, iar la aceasta vârstă deja nu mai există riscul înghițirii pastei și implicit al intoxicației.
În mod normal, prima vizită la dentist ar trebui să aiba loc la puțin timp după încheierea erupției dinților temporari, adica în jurul vârstei de 3 ani, chiar în lipsa durerilor sau a altor neplăceri.
De ce să aduc copilul la dentist dacă nu are îl doare nimic ?
Pentru mai multe motive. Iată câteva dintre acestea:
- Nu întotdeauna lipsa durerii înseamnă lipsa unor probleme.
- Detectarea precoce a cariei la dinții de lapte, înainte de apariția durerii, permite tratamentul precoce, ceea ce înseamnă ședințe mai puține, mijloace terapeutice mai puțin complexe și implicit mai puțin stresante pentru copil.
- Prezentarea la medic de la o vârstă mică permite construirea unei relații bazate pe încredere între acesta și copil, mai ales dacă primele ședințe nu implică și efectuarea unor tratamente complexe. Astfel, micul pacient va accepta cu relaxare și chiar cu plăcere întalnirile cu dentistul și, cu siguranță, riscul “fobiei de dentist” (despre care vorbesc mulți pacienți adulți) va fi eliminat.
Cu calm, blândețe și încredere. Fără amenințări. Întâlnirea trebuie să fie pregatită și prezentată ca un prilej de bucurie, nu ca o “pedeapsă” pentru refuzul, de exemplu, de a peria dinții seara.
Foarte important: nu dați copilului asigurări de tipul: “mergem, dar nu-ți face nimic”. Așa ceva este ilogic și pentru el, chiar dacă e mic: dacă tot nu-mi face nimic – de ce să mai mergem?! Este net de preferat ca micul pacient să fie pregătit să accepte consultația și eventualele manevre terapeutice ca pe ceva necesar. O atitudine blândă dar fermă a parinților va fi mult mai eficace decât una compătimitoare. ȘI: oricâtă compatimire ați simți, NU o afișați. Nu uitați că, totuși, îl duceți la dentist spre binele lui.
În cazul în care observați că dinții temporari sau permanenți ai copilului dumneavoastră nu sunt pozitionați chiar cum credeți că ar trebui, nu este niciodată prea devreme să cereți opinia specialistului. De multe ori, o anomalie surprinsă în curs de instalare se poate trata precoce (așa-numitul tratament interceptiv). Aceasta poate minimiza atât durata cât și complexitatea și implicit costurile tratamentului, întrucât și în ortodonție se aplică principiul conform căruia este mai ușor să previi decât să combați. Inițierea tratamentului ortodontic NU este condiționată de prezența dentiției permanente complete.
Pentru mai multe motive. Iată câteva dintre acestea:
- Nu întotdeauna lipsa durerii înseamnă lipsa unor probleme.
- Detectarea precoce a cariei la dinții de lapte, înainte de apariția durerii, permite tratamentul precoce, ceea ce înseamnă ședințe mai puține, mijloace terapeutice mai puțin complexe și implicit mai puțin stresante pentru copil.
- Prezentarea la medic de la o vârstă mică permite construirea unei relații bazate pe încredere între acesta și copil, mai ales dacă primele ședințe nu implică și efectuarea unor tratamente complexe. Astfel, micul pacient va accepta cu relaxare și chiar cu plăcere întalnirile cu dentistul și, cu siguranță, riscul “fobiei de dentist” (despre care vorbesc mulți pacienți adulți) va fi eliminat.
- Cum îmi pregătesc copilul pentru prima întâlnire cu medicul dentist?
- Cu calm, blândețe și încredere. Fără amenințări. Întâlnirea trebuie să fie pregatită și prezentată ca un prilej de bucurie, nu ca o “pedeapsă” pentru refuzul, de exemplu, de a peria dinții seara.
Foarte important: nu dați copilului asigurări de tipul: “mergem, dar nu-ți face nimic”. Așa ceva este ilogic și pentru el, chiar dacă e mic: dacă tot nu-mi face nimic – de ce să mai mergem?! Este net de preferat ca micul pacient să fie pregătit să accepte consultația și eventualele manevre terapeutice ca pe ceva necesar. O atitudine blândă dar fermă a parinților va fi mult mai eficace decât una compătimitoare. SI: oricâtă compatimire ați simți, NU o afișați. Nu uitați că, totuși, îl duceți la dentist spre binele lui.
